Practicing Experience in Education

Titlul trainingului a fost “Leadership personal” iar reacÅ£ia mea imediată: “Iaaaaaar leadership?!? Mai fusesem la traininguri pe temă iar în plus, multitudinea de cărÅ£i despre leadership, carisma si tehnici de persuasiune, mă fac să am o reacÅ£ie de respingere când vine vorba de “predici” pe teme precum leadershipul ÅŸi arta conducerii.

Am mers la training din două motive principale: să îl cunosc personal pe Christian Scholtes despre care auzisem şi să îmi întăresc sau din contră, să îmi infirm părerea pe care o aveam, anume că leadershipul se face şi nu se predă. Am mers şi foarte bine am facut.

Trainingul s-a structurat în jurul a două concepte: leadership in raport cu ceilalti ÅŸi leadership personal. Componenta esenÅ£ială pentru ambele este aceeaÅŸi, anume consistenÅ£a dintre nivelul declarativ si cel procedural, respectiv ‘to walk the talk’ - sa ai pareri (declarate) cu care sa fii de acord (in ceea ce faci).

Ştim, un lider are viziune, are followers, are o imagine de ansamblu a mediului în care acţionează, însă esenţial este ca tot el să fie şi primul care face pasul înspre acea viziune, numai în acest fel el putând fi perceput ca lider autentic.

Iar in acest sens, până să ajungem însă la a fi lideri pentru alÅ£ii, avem nevoie să fim liderii propriei persoane, să avem o viziune despre noi ÅŸi să întreprindem acÅ£iuni specifice care să ne apropie de aceasta. AjunÅŸi în acest punct, faceÅ£i exerciÅ£iul pe care l-am făcut ÅŸi noi: ne-am gândit care sunt pasiunile pe care le avem (sau pasiunea), si anume acele lucruri care fac să pară că timpul trece într-o clipită ÅŸi pe care simÅ£im că le facem cu mare uÅŸurinţă (somnul ÅŸi shoppingul  nu reprezintă neapărat o alegere validă - mai trebuie să ÅŸi poÅ£i fi plătit  la un moment pentru acea activitate). A-Å£i construi cariera pe o pasiune  personală este premisa succesului, în vreme ce a Å£i-o construi pe oportunităţi ÅŸi “mode” trecătoare este drumul spre mediocritate.

Chiar dacă definirea acelei viziuni, respectiv a pasiunii pe care viziunea să fie construită, nu este întotdeauna uÅŸor de realizat, aceasta mai trebuie completată de cîteva „discipline”, care să o facă să „funcÅ£ioneze”. Când suntem pasionaÅ£i de ceva, ne dorim să ÅŸtim cât mai multe despre acel lucru iar asta este chiar ceea ce trebuie să facem: să învăţăm continuu, să aducem la zi cunoÅŸtinÅ£ele respective. Este nevoie totodată să legăm pasiunea de alte acÅ£iuni ÅŸi activităţi fără de care ea nu ar putea să se desfăşoare. Un fel de orchestră, în care pasiunea noastră corespunde viorii întâi, iar ceea ce o face să fie completă este restul orchestrei sau acompaniamentul. De prea multe ori însă se întâmplă să uităm care este de fapt vioara întâi (pasiunea) ÅŸi să confundăm mijlocele cu scopul pe care îl avem. ÃŽn limbaj organizaÅ£ional i-am spune „prioritizare” a ceea ce avem de făcut. Åži dacă aÅ£i crezut că asta e tot, ei bine nu chiar, două lucruri mai sunt de adăugat. Primul este acela că nu (trebuie să) ne dorim să ne consumăm resursele, ci să le gestionăm  si sa le dezvoltam cât mai bine (fie că aceste resurse sunt fizice, sociale, intelectuale sau spirituale).  Al doilea lucru ar fi sa investim timp ÅŸi disponibilitate in calitatea relaÅ£iilor pe care le stabilim.

Un ultim aspect care merita menÅ£ionat este cel privitor la defectele ÅŸi calităţile fiecăruia dintre noi. De atatea ori ni se spune sau ne propunem să ne diminuăm defectele, eventual să le eliminăm cu totul - însă cheia  excelenÅ£ei nu constă în minimizarea defectelor ci în „exploatarea” pe termen lung a  talentelor, a intereselor… a pasiunilor noastre.