Proiectul PEEP s-a transformat in Organizatia LEAP - Linking Education and Practice. Va asteptam pe noul nostru site:

www.leap.ro

Titlul trainingului a fost “Leadership personal” iar reacţia mea imediată: “Iaaaaaar leadership?!? Mai fusesem la traininguri pe temă iar în plus, multitudinea de cărţi despre leadership, carisma si tehnici de persuasiune, mă fac să am o reacţie de respingere când vine vorba de “predici” pe teme precum leadershipul şi arta conducerii.

Am mers la training din două motive principale: să îl cunosc personal pe Christian Scholtes despre care auzisem şi să îmi întăresc sau din contră, să îmi infirm părerea pe care o aveam, anume că leadershipul se face şi nu se predă. Am mers şi foarte bine am facut.

Trainingul s-a structurat în jurul a două concepte: leadership in raport cu ceilalti şi leadership personal. Componenta esenţială pentru ambele este aceeaşi, anume consistenţa dintre nivelul declarativ si cel procedural, respectiv ‘to walk the talk’ - sa ai pareri (declarate) cu care sa fii de acord (in ceea ce faci).

Ştim, un lider are viziune, are followers, are o imagine de ansamblu a mediului în care acţionează, însă esenţial este ca tot el să fie şi primul care face pasul înspre acea viziune, numai în acest fel el putând fi perceput ca lider autentic.

Iar in acest sens, până să ajungem însă la a fi lideri pentru alţii, avem nevoie să fim liderii propriei persoane, să avem o viziune despre noi şi să întreprindem acţiuni specifice care să ne apropie de aceasta. Ajunşi în acest punct, faceţi exerciţiul pe care l-am făcut şi noi: ne-am gândit care sunt pasiunile pe care le avem (sau pasiunea), si anume acele lucruri care fac să pară că timpul trece într-o clipită şi pe care simţim că le facem cu mare uşurinţă (somnul şi shoppingul  nu reprezintă neapărat o alegere validă - mai trebuie să şi poţi fi plătit  la un moment pentru acea activitate). A-ţi construi cariera pe o pasiune  personală este premisa succesului, în vreme ce a ţi-o construi pe oportunităţi şi “mode” trecătoare este drumul spre mediocritate.

Chiar dacă definirea acelei viziuni, respectiv a pasiunii pe care viziunea să fie construită, nu este întotdeauna uşor de realizat, aceasta mai trebuie completată de cîteva „discipline”, care să o facă să „funcţioneze”. Când suntem pasionaţi de ceva, ne dorim să ştim cât mai multe despre acel lucru iar asta este chiar ceea ce trebuie să facem: să învăţăm continuu, să aducem la zi cunoştinţele respective. Este nevoie totodată să legăm pasiunea de alte acţiuni şi activităţi fără de care ea nu ar putea să se desfăşoare. Un fel de orchestră, în care pasiunea noastră corespunde viorii întâi, iar ceea ce o face să fie completă este restul orchestrei sau acompaniamentul. De prea multe ori însă se întâmplă să uităm care este de fapt vioara întâi (pasiunea) şi să confundăm mijlocele cu scopul pe care îl avem. În limbaj organizaţional i-am spune „prioritizare” a ceea ce avem de făcut. Şi dacă aţi crezut că asta e tot, ei bine nu chiar, două lucruri mai sunt de adăugat. Primul este acela că nu (trebuie să) ne dorim să ne consumăm resursele, ci să le gestionăm  si sa le dezvoltam cât mai bine (fie că aceste resurse sunt fizice, sociale, intelectuale sau spirituale).  Al doilea lucru ar fi sa investim timp şi disponibilitate in calitatea relaţiilor pe care le stabilim.

Un ultim aspect care merita menţionat este cel privitor la defectele şi calităţile fiecăruia dintre noi. De atatea ori ni se spune sau ne propunem să ne diminuăm defectele, eventual să le eliminăm cu totul - însă cheia  excelenţei nu constă în minimizarea defectelor ci în „exploatarea” pe termen lung a  talentelor, a intereselor… a pasiunilor noastre.

– blog entry de Mihail Petcu –

Vineri, 31 octombrie, am ajuns, care cum a reuşit, în sala 5 din Casa de Cultură a Studenţilor. Trainingul a fost ţinut de către dl. Bruno Medicina.
A fost, înainte de toate, un training imprevizibil care şi-a găsit începutul în „chestionarea” noastră, a participanţilor, asupra asupra a ceea ce vrem CU ADEVĂRAT să realizăm prin PEEP.
Este bine ştiut faptul că trainerii alunecă adesea în farmecele unor concepte cu sensuri multiple şi aici găsesc eu cauza pentru care la un anumit moment s-a simţit o uşoară abatere în dezbaterea noastră, pentru că, în loc să dezvoltăm ceea ce ar trebui să fie SCOPUL întrunirii noastre, am început să îl supunem (pe scop:) ) unui lung şir de întrebări care ţineau mai degrabă de domeniul etimologiei. Şi totuşi, a fost benefic până la urmă.

Aşadar, am luat parte la o teorie despre definirea sub o formă clară şi concisă a obiectivului pe care îl urmăreşte întregul nostru proiect. Fără să fi urmărit anumite etape şi plină de spontaneitate, dezbaterea a fost atractivă tocmai din cauza faptului că ne-a făcut să reconsiderăm primele gânduri care ne-au adus pe toţi la aceeaşi masă. Cum pe mine m-a făcut să derulez timpul înapoi, întorcându-mă până la primul contact cu bazele conceptuale ale PEEP, educaţia non-formală şi angajabilitatea, cred că şi asupra celorlalţi a avut un efect benefic.

Un pas (o privire) înapoi pentru un mare LEAP înainte!

Ziua de miercuri, 17 septembrie, a fost o zi intensă şi pentru bobocii, şi pentru veteranii PEEP! Am participat cu plăcere la trainingul ţinut de Marian Staş, un mentor drag de-al PEEP. Pentru cei care nu-l cunosc, Marian Staş este preşedintele Fundaţiei CODECS pentru Leadership. Timp de aproape 10 ani, Marian trăinuieşte generaţii întregi de elevi şi studenţi, inaugurând (şi menţinand) un standard de pregătire civică şi profesională superior.

Trainingul a avut trei părţi, toate aparent ludice, dar cu rezonanţă profundă în noi ca echipă. În prima parte echipe formate random din participanţi au avut de rezolvat un joc de puzzle, contra timp. Partea foarte cool şi interesantă a fost că, de la un anumit punct, echipele şi-au dat seama că trebuie să coopereze (să facă schimb de piese) pentru a-şi putea termina fiecare taskul, şi că de fapt nu e vorba de competiţie (ci doar de rezolvare concomitentă de taskuri, nu?…). Un exerciţiu spontan de cooperare şi sincronizare în echipă.
Partea a doua a ţinut strict de identitatea PEEP. Acela a fost momentul în care fiecare membru, fie el vechi sau nou, şi-a împărtăşit punctul de vedere asupra valorilor, obiectivelor şi slăbiciunilor specifice echipei PEEP. De aici am tras şi o concluzie mai filosofică: şi anume că atâta timp cât fiecare are ocazia să-şi spună punctul de vedere, într-un final trebuie să accepte decizia luată pe baza tuturor părerilor. Marian ne spune că aceasta este filosofia “disagree and commit”. O filosofie pe care merită să o ţinem minte.
În sfârşit, partea a treia a fost cea mai “business-oriented”. Recomandăm şi noi mai departe celor interesaţi filmuleţul pe care l-am văzut: este vorba de o conferinţă ţinută de Patrick Lencioni intitulată “Five Reasons Why Teams Fail” (pentru o rezumare vezi filmuleţul mai jos!).

Câţiva dintre noi am terminat trainingul cu ochii pierduţi în zare. Gânditori la greşelile pe care le-am făcut ca echipă în trecut, gânditori la oamenii minunaţi care au format PEEP, şi speranţa că în viitor totul va merge şi mai bine.

Sesiunea de traininguri a inceput!

Pentru o numarare mai eficienta a bobocilor din aceasta toamna, am construit un “accelerator PEEP” - o serie de traininguri prin care pretendentii PEEP sa creasca intr-o luna cat altii in sapte. Obiectivul general este acela de a cunoaste si de a interactiona cu noi potentiali membri PEEP, precum si de a identifica directii, proiecte si noi instrumente de lucru.

Pe 15 septembrie 2008*, seria de traininguri a fost deschisa prin intalnirea cu Anca Harasim - director executiv al Camerei de Comert Americane. Cei 13 (norocosi) participanti au fost intampinati cu nemaipomenita deschidere si flexibilitatate, creandu-se astfel un mediu motivant, atat informal, cat si “informant”.

S-a subliniat inca o data iminenta aparitie a unei culturi a internshipului in Romania, precum si a dezvoltarii ONGurilor inspre profesionalizare. Asadar, sa ne implicam mai mult in stagii de practica, sa popularizam beneficiile acestei implicari active si sa crestem atat la nivel profesional cat si personal. Sa avem un scop in tot ceea ce facem, sa stim ca putem invata din asta si mai ales sa stim ce si cum sa folosim mai apoi din ce am invatat. Iar verdictul Ancai Harasim - “Oferta voastra e irezistibila” - nu poate decat sa ne onoreze si sa ne responsabilizeze. Prin sustinerea constanta a d-nei Harasim, precum si a celorlalti membri ai boardului, prin sustinerea celor care au crezut in ideea de “Practicing Experience in Education Program”, PEEP priveste astazi, cu incredere, spre viitor.

Daca era nevoie de reconfirmari, de motivare suplimentara, de recunoastere, de incredere si de un inceput de conturare a identitatii pentru noii membri PEEP - sunt increzatoare ca primul pas a fost facut cu dreptul.

* Multumim Casei de Cultura a Studentilor, pentru amabilitatea cu care ne-a pus la dispozitie una dintre sali.

Echipa PEEP a fost de la început formată din studenţi care au văzut că sunt multe lucruri pe lângă şcoală care îi pot ajuta să crească frumos şi ca oameni compleţi. Timp de un an, am crescut împreună prin proiectele şi planurile pe care le-am făcut. Ne-am simţit extraordinar de bine pentru că am fost ghidaţi de oameni valoroşi, mentorii noştri.
Toamna aceasta ne-am hotărât să ne lărgim echipa (pentru că toamna se numără bobocii, nu-i aşa?). Vrem să adunăm tineri la fel de entuziaşti ca şi noi şi să le împărtăşim trei lucruri: viziunea noastră despre educaţie; know-how-ul dobândit; resursele acumulate. Cu aceste trei lucruri vom putea construi împreună în continuare, aşa cum am încercat şi până acum.
Au existat întotdeauna trei mari probleme are voluntariatului studenţesc românesc:

• nu s-a făcut profesionist, nu s-a făcut ca business, ci ca activitate de weekend. Pentru că s-a făcut de multe ori după ureche.
• continuitatea şi sustenabilitatea nu au fost luate în calcul şi nu li s-a acordat întotdeauna importanţă din partea celor care au făcut proiecte.
• transferul de know-how între vechii şi noii membri s-a făcut greu şi necalculat, pentru că nu s-a considerat esenţial.

Noi vrem să trecem peste bubele astea, să facem proiecte studenţeşti profesionist, sustenabil, şi cu transfer de know-how. De aceea e important ca cei care se alătură echipei să primească nişte traininguri care să îi facă să înveţe rapid şi eficient ce am învăţat noi în ultimul an.

Le urăm noilor membri “Bine aţi venit!” şi de-abia aşteptăm să începem sesiunea de traininguri, de săptămâna viitoare!

In viata oricarei initiative apare un moment cheie cand se trage linie si se stabileste directia pe urmatoarea perioada. Aceasta prima excursie a reprezentat un asftel de moment de rascruce pentru PEEP.

Excursia PEEP a avut loc langa Buzau, acasa la colega noastra Marina. Am nimerit bine, printre struguri si smochine, caise, pere si legume culese direct din gradina special pentru “musafirii din Bucuresti” – asa cum am fost numiti de catre familia Marinei.

Excursia PEEP a fost acel moment minunat, de sfarsit de vara, in care am tras linie si am facut planuri de viitor! Aceasta intalnire ne-a dat o ocazie minunata sa ne relaxam si sa ne cunoastem la un nivel mai fundamental - nivelul la care cu greu ajungi in viata agitata, de zi cu zi. Cunoasterea personala a fost insa doar o parte din ecuatie.

Am discutat despre activitatea PEEP din ultimul an, despre ce a insemnat pentru noi si cum ne vedem implicandu-ne in acest program si pe viitor. Pentru mare parte din echipa, PEEP a reprezentat o etapa de maturizare, de trecere de la mediul academic la cel profesional. De aceea, vrem ca si alti tineri sa creasca prin PEEP si sa dezvolte ceea ce noi am inceput.

Prin urmare, ne-am pus problema sustenabilitatii PEEP. Pentru a asigura sustenabilitatea acestui program am considerat important sa “crestem” si alti membrii pe langa noi astfel incat sa facem transferul de cunostiinte si experienta acumulate. De asemenea am discutat despre posibilitatea dezvoltarii PEEP spre zona internationala odata cu plecarea noastra care ne va inspira sa aducem in PEEP idei si resurse noi

Planurile incepute la Buzau au inceput deja sa dea roade si suntem bucurosi ca acum avem alaturi tineri entuziasti, dornici sa se implice si sa continue PEEP, sa creasca odata cu el!

Asa cum v-am promis, postez interviul cu Schimba Lumea.

Astăzi PEEP a fost intervievat de către membri ai proiectului Schimbă Lumea, lansat de curând în societatea civilă românească. Schimbă Lumea este o platformă online care are ca ţintă identificarea problemelor cu care se confruntă societatea românească şi încurajarea implementării de soluţii la aceste probleme prin cooperarea indivizilor. Schimbă Lumea se vrea un forum în care utilizatorii formulează şi votează probleme stringente şi soluţii creative.

PEEP a fost prezentat în cadrul interviului ca soluţie la problema învăţământului superior românesc, care nu mai reuşeşte să adreseze necesităţile pieţii muncii. Varianta mini va fi prezentată împreună cu alte proiecte pe site-ul Schimbă Lumea săptămâna viitoare.
Variantă lungă a interviului va apărea şi aici pe site în curând!

Steven Schwartz este vice-chancellor la Macquarie University (Australia’s innovative University). Ieri, intr-un post pe blogul sau, dl Schwartz aduce in atentie o dezbatere interesanta din Marea Britanie despre competentele necesare unui absolvent de universitate. Dezbaterea este larga mai mult decat specifica si se centreaza in jurul intrebarii “Este omul renasterii mort?”.

Cu alte cuvinte, educam oameni in universitati, pe bani publici, intr-o arie larga de discipline mai putin relevante economic sau educatia trebuie sa fie centrata pe subiecte care aduc crestere economica ?

Dezbaterea este gazduita de ziarul The Guardian impreuna cu thinktank-ul Agora, si implica ganditori de marca cum sunt A. C. Grayling, Profesor de filosofie la Birkbeck College, Londra, si Profesorul Adrian Monck, de la City University, Londra.

Va invit sa cititi punctele de vedere ale celor doi formulate inainte de dezbatere, ca punct de plecare.

PS: Stiti vreun rector/prorector/decan din Romania care are blog ?